Studiu de caz: Uretrostomie perineală la un pacient canin mascul cu traumatism genital sever
- Identificare pacient
Specie: Canis lupus familiaris
Sex: Mascul, necastrat
Vârstă estimativă: 10-12 luni
Greutate la admitere: 7,4 kg
Stare corporală: Scor BCS 2/9, semne avansate de cașexie, hipoalbuminemie prezumtivă, deshidratare marcată - Istoric și circumstanțe de preluare
Pacientul a fost găsit în stare extrem de gravă, în proximitatea unei stâne, fără proprietar cunoscut. Se afla în decubit lateral, fără reacție la stimuli auditivi, cu mișcări respiratorii superficiale și puls slab. Zona perineală era marcată de un traumatism sever: regiunea peniană sfâșiată, cu țesut erectil și mucoasă uretrală expuse și lezate profund. Mirosul cadaveric era prezent, indicând necroză avansată. Contactul inițial a fost caracterizat prin apatie profundă și lipsa oricărui reflex de evitare. - Examen clinic și paraclinic
3.1 Examen fizic general:
- Dermatologic: leziuni extinse de dermatită exsudativă, hiperkeratoză și zone de alopecie, cu suspiciune de scabie sarcoptică (confirmată ulterior prin răzuire cutanată și microscopie directă)
- Genital: leziune traumatică peniană cu pierdere de substanță și absența prepuțului, sângerare activă și contaminare severă
- TCR > 4 secunde, puls slab, mucoase palide, temperatură corporală: 36,1°C
3.2 Investigații paraclinice:
- Hemoleucogramă: leucocitoză marcată (24.300/μL) cu neutrofilie și monocitoză; anemie moderată normocitară normocromă
- Biochimie serică: hipoproteinemie totală (4,1 g/dL), uree ușor crescută (48 mg/dL), creatinină în limite normale, glicemie scăzută (56 mg/dL)
- Analiza urinară imposibil de efectuat preoperator din cauza lipsei accesului la un orificiu funcțional uretral
- Diagnostic
- Traumă genitală penetrantă, cu distrucție ireversibilă a porțiunii distale a penisului
- Sepsis local, risc de urosepsis
- Suspiciune de sarcoptică avansată
- Stare generală critică (șoc hipovolemic, infecție sistemică incipientă)
- Intervenție chirurgicală
Procedura aleasă: uretrostomie perineală de urgență
5.1 Pregătire preoperatorie:
- Stabilizare cu fluide izotonice (Ringer Lactat, bolus 20 ml/kg urmat de perfuzie continuă 5 ml/kg/h)
- Analgezie: butorfanol (0,2 mg/kg IV), meloxicam (0,2 mg/kg SC)
- Antibioticoterapie cu spectru larg: amoxicilină + clavulanat (20 mg/kg BID IV)
5.2 Tehnică chirurgicală:
După poziționarea în decubit ventral și antisepsia riguroasă, s-a practicat o incizie mediană în planul perineal, cu identificarea mucoasei uretrale intacte proximal. A fost efectuată disecția bluntă a țesuturilor moi până la nivelul ureterului membranos, cu exteriorizarea controlată a segmentului uretral viabil. Uretrostomia s-a realizat prin anastomoză muco-cutanee între uretră și tegument, cu fire monofilament resorbabil 5-0, în puncte simple separate. S-a plasat dren Penrose extern pentru gestionarea exsudatului postoperator.
Durata intervenției: aproximativ 95 minute
Complicații intraoperatorii: sângerare difuză ușor de controlat, hipotermie tranzitorie
- Îngrijire postoperatorie
- Monitorizare continuă în primele 48h: temperatură, puls, diureză, stare neurologică
- Pansamente zilnice cu soluție salină sterilă și antiseptic
- Continuarea tratamentului antibiotic timp de 10 zile
- Administrarea de ivermectină în doză unică (300 μg/kg SC), repetată la 14 zile pentru tratamentul scabiei
- Reechilibrare nutrițională progresivă: dietă hipercalorică, mese fracționate
- Evoluție
În ziua a cincea postoperatorie, pacientul a început să se ridice și să se deplaseze singur pe distanțe scurte. Jetul urinar era direcționat constant prin stoma nou creată, fără semne de inflamație sau obstrucție. Răspunsul la analgezie și terapie nutrițională a fost favorabil. Scorul de vitalitate s-a îmbunătățit semnificativ. - Concluzii
Uretrostomia perineală reprezintă o intervenție salvatoare în cazurile de traumă genitală severă, atunci când reconstrucția peniană nu este posibilă. Prognosticul depinde de starea generală a pacientului la internare, rapiditatea stabilizării preoperatorii și îngrijirea postoperatorie riguroasă. În acest caz, intervenția a permis nu doar supraviețuirea, ci și reintegrarea treptată într-un regim de viață funcțional și demn. Studiul subliniază importanța abordării multidisciplinare în medicina veterinară socială.
